Povestea doctorului Dolittle

Povestea doctorului Dolittle

Doctorul Dolittle si animalele lui se imbarca pe o corabie si pornesc intr-o calatorie peste mari si tari. John Dolittle este doctorul la care toti bolnavii din Balta Mocirloasa vin cu incredere. Asta pana cand fel de fel de animale i se aciueaza in gospodarie: o familie de iepuri in camara, niste soricei albi in pian, un arici in pivnita... si un crocodil in gradina. Unde sa mai incapi de ele? Tocmai cand doctorul Dolittle incepe sa sufere ca nu mai are pacienti, primeste un mesaj prin care este chemat de urgenta in Africa, sa vindece maimutele care sufera de o boala ingrozitoare. Astfel doctorul impreuna cu animalele lui se imbarca pe o corabie si pornesc intr-o calatorie peste mari si tari.   „Nici nu stiti cate au de pierdut copiii care nu ajung sa-l cunoasca pe acest doctor-naturalist atat de bun si de pasionat si pe animalele cu care este el prieten.“ Jane Goodall     Doctorul Dolittle trateaza la inceput oameni, insa cel mai insemnat loc din inima lui este ocupat de animale, pe ele le iubeste cel mai mult. E atat de apropiat de ele, atat de adancit in lumea lor, incat i se face onoarea de a fi invatat limba animalelor, care sunt necuvantatoare doar pentru cei care nu le aud si se mai si uita de sus la ele. Lasat de izbeliste de oameni, este nevoit sa-si schimbe meseria. Se poate dedica atunci in intregime vindecarii vietuitoarelor care nu stapanesc lumea. Se face doctor de animale. Iar acestea sunt nespus de fericite ca au dat in sfarsit de un om cu care pot vorbi pe limba lor. Medicul nu mai e nevoit sa bajbaie cautand sa afle sursa bolii, ii spun ele insele de ce sufera. Le trateaza cum se cuvine si i se duce vestea ca e doctor adevarat, nu doar cu numele – ca atatia altii. Asa ajunge sa fie cautat de fapturi de toate soiurile, venite de te miri unde. E chiar fericit ca e mai faimos printre animale decat printre oameni. Vine o iarna grea, vantoasa si friguroasa, doctorul a cheltuit toti banii sa-si hraneasca familia de vietati, inca putin si nu mai au nici de unele. Intr-o seara de decembrie o randunica ii aduce o veste: este chemat in ajutor de maimutele din Africa, sa mearga si sa opreasca o molima ingrozitoare. Dupa scurte pregatiri necesare, porneste la drum cu o corabie imprumutata, impreuna cu cateva animale de incredere. Minunatul doctor e cel mai potrivit sa le vindece pe maimute. Le cere ajutorul leilor, leoparzilor si antilopelor, fiindca ramasesera prea putine maimute sanatoase, si era nevoie ca cele bolnave sa fie ingrijite. Mai intai leul, regele animalelor, il refuza, dezgustat ca e rugat sa aiba grija de niste vietati pe care „nu s-ar obosi nici macar sa le rontaie intre mese“. Ajuns acasa insa, afla de la sotia sa ca are si familia regala un pui care nu mai vrea sa manance si da semne ca e bolnav. Intelege pana la urma si regele leu insemnatatea unei comunitati, mai ales la ceas de restriste. Ba chiar trece peste ierarhia stabilita natural intre animale, care ii impune sa nu sara in ajutorul unor „maimute murdare“.  Povestea doctorului Dolittle ne incurajeaza sa tinem la mare pret grija fata de animale, dar si grija unii fata de altii. Daca fapturile „necuvantatoare“ sunt solidare unele cu altele, sa speram ca ar putea fi si oamenii intre ei. Volumul de fata a fost considerat de romancierul Hugh Walpole „prima carte pentru copii realmente clasica de la Alice incoace“. A fost sursa de inspiratie pentru o alta poveste celebra, Doctorul Aumadoare.

Spune-ti opinia

Numele tau:


Opinia ta: Notă: Codul HTML este citit ca si text!

Nota: Rau           Bun

Introduceti codul din imagine: