Mami? Da, dragoste!

Mami? Da, dragoste!

Cand m-am hotarat sa public ce am scris, le-am dat baietilor sa citeasca. I-am rugat sa-mi spuna daca e vreun moment sau vreo situatie pe care ar dori sa nu le expuna. Ca sa le scot din manuscrisul care urma sa plece spre editura. Dupa ce a citit, Iacob m-a strans tare in brate si mi-a multumit – for all the fun I had ever since I was born. A ras mult citind. A citit pe nerasuflate. Nu vrea sa scoata nimic din ce am povestit despre el. Isi aminteste foarte multe dintre lucrurile despre care am scris. Și le aminteste exact asa, ca-n povestea mea. I-a facut bine sa si le aminteasca. Zice ca sunt o mama buna. Am citit si am scris, retraind 13 ani, privindu-ma din afara, imprietenindu-ma cu mine, apropiindu-ma timid de mama atat de imperfecta care sunt, abandonand femeia – minune care voiam sa fiu. Am scris razand copios. Am scris plangand strasnic. Am scris repede, pe nerasuflate, vanand parca anii, incercand sa castig cursa cu mine. Am ajuns odihnita la azi. Am ajuns la azi respirand usor. Antoaneta Opris

Spune-ti opinia